Terapia Suportiva

 

 Terapia suportiva – asa cum sugereaza si numele este un mare suport si empatie. Aceasta terapie face pacientul sa se simta mai sigur, mai acceptat, incurajat.

Ascultarea - aceasta este prima si cea mai importanta componenta a terapiei suportive.
Clientul este incurajat sa vorbeasca despre problemele lui cat mai mult posibil. Ii este
acordata cat mai multa atentie si grija. Clientul simte ca este ascultat si ca grijile si
problemele lui sunt luate cat mai în serios.
 In terapia suportiva, asistenta urmareste: atmosfera, ambianta, participarea fiecaruia,
comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de cunfruntare, respectul fata de ceilalti.

 Scopul terapiei suportive este :
• redobandirea abilitatilor sociale (relationare interumana mai usoara)
• dobandirea unui sentiment de participare la viata colectiva
• intelegerea situatiei pe care o traverseaza, mobilizandu-si fortele adaptative,
intr-o atmosfera de acceptare si securitate.
  Terapia suportiva este aplicata de catre psiholog si urmareste o intarire a
mecanismului de aparare si refacerea mecanismului de adaptare. Terapia suportiva urmareste o
educare si o permanenta incurajare a bolnavului si de asemenea favorizarea descarcarii emotionale
care duce în final la scaderea anxietatii. Mijloacele prin care terapia suportiva realizeaza
toate acestea sunt: " indrumarea, persuasiunea, încurajarea, catharsis-ul, presiunea si coercitatia,desensibilizarea, exteriorizarea intereselor si manipularea mediului".